Când ma refer la cultura, vorbesc despre teatru și filarmonica (singurele care ma interesează și ma impresionează). La capitolul teatru francezii stau foarte bine la nivel cantitate, dar la nivel calitate am remarcat un nivel sub Teatrul Național din Cluj Napoca. Pentru primul semestru am avut un abonament la Teatrul Universitar (atenție, nu este teatru făcut de studenți ci este teatru pentru studenți) la 4 piese:
- 3 x Tchekhov: după cum spune și numele 3 piese scurte de-a lui Tchekhov; fiind prima piesa și având încă probleme mari de înțelegere a limbii franceze, am sa ma rezum doar la o parte, cea în care au jucat „Cerere în căsătorie”, piesa pe care am vazuto și la Cluj; diferența consta în faptul ca la Cluj a fost jucata într-o ora iar la Nantes a fost jucata în 20 de minute; cunoscând piesa a fost primul moment în care am putut sa-mi fac o impresie despre nivelul teatrulu
- Borgesc vs Goya: o piesa contemporana (pentru mine contemporaneitatea înseamna ca actorii încep sa se dezbrace pe scena fără nici un motiv și fără a transmite un mesaj concret publicului prin acest lucru); subiectul piesei a fost bun, punerea în scena buna iar finalul fenomenal; de fapt a fost o piesa teatru/video, adică în timp ce actorii își jucau rolul pe scena în background imagini video pe care actorii însuși le administrau; în final imaginile video arătau un text, o concluzie cu subantelesuri, iar publicul trebuia sa reacționeze cu aplauzele de final; când am fost eu în sala primele aplauze au apărut după 3 minute de la terminarea piesei lucru care mi se pare genial, pentru ca concluzia a devenit foarte clara în momentul când actorii au revenit pentru mulțumiri
- Couteau de nuit: pot sa spun ca este piesa care a fost cel mai bine pusa în scena; tema a fost simpla, inspirata din viata cotidiana, o crima într-un bar cauzata de consumul excesiv de alcool urmata de judecata; dar judecata, deși într-un cadru sumbru de judecatroie, nu a fost cea pe care o cunoșteam noi, nu cea legala, a fost o judecata interioara valuta din punct de vedere a familiei condamnatului, condamnatului, fratele mortului, iubita mortului și iubita condamnatului.
- Happy Child: de fapt este vorba despre un dans contemporan; după cum am spuso de multe ori îmi este greu sa înțeleg contemporaneitatea și cu atât mai greu sa înțeleg dansul contemporan; dar am făcut o mica încercare și o sa mai fac una în ianuarie; nu am înțeles mesajul, în caz ca a existat unul, dar am sa va descriu atmosfera; pe un fond alb, colorat doar de îmbrăcămintea spălăcita a actorilor, am avut impresia ca vizionez un desen animat vechi, în care personajele mormăie și desfășoară acțiuni simple; nu știu dacă va amintiți de desenele cu pinguinii de la polul nord, care nu făceau mare lucru și mormăiau tot timpul, dacă nu va amintiți priviți filmulețul, exact asta a fost atmosfera:
De ajuns despre teatru, eterna mea iubire, filarmonica are aici în Nantes o sala de spectacole minunata, cu o acustica extraordinara și din câte am înțeles câțiva romani în orchestra. Din păcate, sala e cam departe și biletele cam scumpe, astfel am fost doar la un concert unde am ascultat Richard Strauss. Știu ca după doar o audiție nu pot sa dau o concluzie pertinenta, dar totuși, parca la Cluj, cu toate ca atmosfera din sala lasă de dorit, muzica iți da alta senzație.
Prietenii spun despre mine că sunt: egoist, enervant, misogin, fitos, maniac, ungur, turc, atotştiutor, beţiv, ateu, gras, rău, timid, mincinos, leneş, încăpăţânat, antipatic, serios, lăudaros, delăsător, arogant, maliţios, prefăcut, prost, încet, impulsiv, împiedicat, aerian, etc.
Eu spun: 
Mes amis disent de moi que je suis: egoiste, enervant, misogyne, fastidieux, maniac, hongrois, turque, omniscient, alcoolique, athéiste, gros, méchant, timide, menteur, fainéant, entêté, antipathique, sérieux, vantard, négligent, arrogant, malveillant, supérieur, bete, lent, impulsif, maladroit, aérien, hiperactif, etc.
Je dis: 
) saraca!
bravo Art combini utilul cu placutul! trec la urmatorul ca sunt nerabdatoare!
interesanta comparatia cu pinguinii
) mi le amintesc foarte bine mai ales ca tata atunci cand le vedea facea mijto de mine “ina pinguina” asa ca nu e de mirare ca le uram ma vremea respectiva 
)
cat despre teatru…aici in Nancy s-a jucat in decembrie o piesa de-a lui Matei Visniec si in cazul in care nu ai auzit de el (desi ma indoiesc, daca esti infocat al teatrului) este cel mai mare dramturg roman contemporan si este stabilit la Paris…este in mare voga…imi pare rau ca in decembrie nu am vazut-o,dar sper ca voi avea ocazia…am citit de el “mansarda la paris cu vedere spre moarte” si exact piesa asta s-a jucat aici…daca nu reusesc sa vad in Franta, sper ca in Romania sa vad ceva jucat de el