Nantes

George Bacovia

Plumb

PS: Nu are rost sa intelegeti sau sa interpretati aceasta postare, e prea profunda.

Bonne Année

on ne peut pas gouverner un pays qui offre 365 variétés de fromages

Charles de Gaulle

Charles de Gaulle, presedinte al Frantei intre 1959-1969 zicea ca nu putem guverna o tara care ofera o varietate de 365 de tipuri de branza. E o expresie foarte des folosita in Franta in discutiile despre politica. Dar lasand la o parte politica, 365 de tipuri de branza??????????? Astia sunt nebuni. Branza peste tot, pe orice masa. Branza la aperitiv, branza la felul principal, branza la desert. Criminal, dar adorabil. M-am indragostit de ea. Sunt inca in cercetare, in degustari de branza. Nu exista saptamana sa imi cumpar acelasi tip de branza. Va zic eu mai in colo cand ma frantuzesc mai tare. 365!!!!!!!!!!!

Va pup de la mare îndepărtare, atât de mare încât se va evapora toata saliva pe drum. Am fost un nesimti pe parcursul acestor aproape patru luni de lipsa și nu am dat prea multe semne de viata. Astfel, ca sa ma revanșez (și ca sa va plictisesc) am sa va scriu un mic roman despre experiența mea franceza pe parcursul primelor patru luni, luni care coincid și cu desfășurarea primului semestru de facultate. Iar pentru ca am atât de multe lucruri de spus (veți regreta ca va fost dor de mine) am făcut și un cuprins:

Cuprins (actualizate august 2009):

1.Primele impresii / Ultimele impresii
2.Facultatea
3.Înotul
4.Cultura (teatru, filarmonica)
5.Viata de noapte
6.Nantes (orașul)
7.Turism
8.România și romanii
9.Francezii
10.Studenții străini
11.Craciunul la francezi

Dighidam dighidim, va anunt ca am capatat internet la camin. Net cu crize, dar e net.

5 August 2009:…ati citit (sau poate nu) parerile mele dupa primele 4 luni de hibernare franceza. Pe parcurs au mai trecut 5 luni pana la sfarsitul hibernarii astfel ca am ajuns acasa, la caldurica (chiar canicula). Ce sa va spun, multe s-au schimbat in aceste 5 luni, atat de multe incat imi vine greu (de fapt, aproape cu lacrimi) sa-mi amintesc. As vrea doar sa las o concluzie a celor 9 luni petrecute in ERASMUS:

Pot sa spun doar ca din aceasta experienta m-am intors doar castigat (poate ca parintii mei sunt un pic in pierdere). Castigat pe plan cultural, castigat pe plan social si cel mai important pentru mine, castigat pe plan academic. Nici nu stiu daca are rost sa spun mai multe. Cele trei axe pe care le-am enumerat spun totul. ERASMUSul a fost pentru mine o imbinare a utilului cu placutul (foarte placutul, daca imi dai voie sa ma exprim asa), a fost o deschidere de minte, a fost altceva decat stiam noi ca este viata, a fost…ca sa o spun printr-o expresie frantuzeasca…ENORM!!!

1.Generația Pro, și anume tinerii, studenții în al căror mediu ma învârt majoritatea timpului. Primii tineri pe care i-am cunoscut au fost colegii de apartament a lui Lea. A fost prima săptămână de altfel pe care am petrecut-o în Franța. Aceeași atmosfera ca în România. Mult alcool, mult tutun și multa veselie. Îmi făcusem atunci o impresie foarte buna despre tineretul francez, mai ales ca erau foarte de treaba și ma ajutau sa învăț limba franceza, mai ales cea non-literara. Apoi pe parcurs am început sa îmi cunosc colegii de facultate alături de care și acum vorbesc foarte puțin. La ei, pe lângă mult alcool și mult tutun am descoperit multa prostie. Deși francezii sunt foarte ospitalieri în general, nu am beneficiat de aceeași primire și la scoală, unde cred ca s-au cam saturat de studenții străini. Dar ii înțeleg, nu e ușor sa te înțelegi cu străinii, eu știu cel mai bine.

2.O a doua generație despre care vreau sa vorbesc este cea de 40+. Am reușit sa cunosc aici câteva familii franceze alături de care am descoperit foarte multe lucruri cum ar fi gastronomia, istoria, cultura și meleagurile franceze. Cu ajutorul lor am ajuns sa înțeleg câte ceva despre brânza și vinuri, despre politica și ținuturile franceze, despre oameni și obiceiuri franceze. Astfel, reușesc cu adevărat sa acumulez informații prețioase despre Franța, o țară evoluata, cu multa experiență de unde putem învăța foarte multe.

PS: Francezii din poza nu au nici o legatura cu francezii mei, dar imi place poza

5 August 2009:…si pana la urma, o data ce am inceput sa stapanesc maibine limba si sa comunic mai bine, am ajuns la concluzia ca francezii nici nu-s rai. Chiar din contra, pe final de sedere aminceput sa ma simt foarte bine cu ei.

La Nantes, am întâlnit destul de mulți romani. Chiar din prima zi încă. Apoi am descoperit asociația Roumanie d’ici, o asociație pentru studenții romani din Nantes, unde am cunoscut oameni valoroși alături de care sper sa colaborez în continuare. O prima colaborare a fost un spectacol de dans tradițional romanesc prezentat pentru studenții din Nantes. CEEEEEEEEE? Arthur și dansul popular. Da fraților, dans popular. A trebuit sa vin în Franța sa învăț sa dansez pe muzica noastră tradiționala. Încă sunt debutant, dar ma perfecționez eu repede. Ce va urma? Depinde de cât de mult vor sa se implice romanii, dar am sa va spun ceva ce nu o sa va surprindă, romanii din străinătate nu sunt uniți. Si dacă vrei sa faci ceva cu ei trebuie sa tragi zile în sir ca sa vina, pentru ca la final sa te lase balta. Da nu e ceva nou, sunt romani, ii înțeleg. Tot în spiritul laudelor, am impresia ca toți romanii din Nantes care au ceva vechime în oraș sunt cam triști, nu se mai vede pe fata lor veselia romanească. E greu sa vi sa trăiești într-o țară străina.

Am avut și un mic contact cu niște lucrători în construcții pe aici, tocmai din Moisei. Da cu toate ca am mâncat o supa de pui foarte buna la ei am decis sa nu mai ii contactez. Numai LEA știe de ce.

Despre România, francezii cred ca este o țară de rromi, infractori și cerșetori. Pentru mulți dintre ei nu exista diferență intre romani și rromi, mai ales ca în limba franceza fonetica cuvintelor se aseamănă foarte tare. Sunt putini cei care au o impresie buna despre România, iar aceea sunt cei care cunosc pe cineva sau au fost la noi în țară. Cea mai tare faza e cea cu vacanta în România. Un prieten francez îmi povestea cum le spunea prietenilor lui ca merge în vacanta în România, iar din toate părțile a primit aceeași întrebare: DE CE? DE CE AI FACE ASTA? CE SA FACI ACOLO?

Si pentru ca îmi zicea cineva ca și rromii sunt romani, sa știți ca sunt în număr mare la Nantes, cred ca vreo 200 în momentul de fata, și se înmulțesc pentru ca migrează spre Franța rromii din Spania și Italia. Aici, sunt foarte ocrotiți și îndrăgiți de asociații, e o întreagă mișcare sociala în jurul lor. Dar cu toate ca mi s-a spus ca nu toți rromii sunt cerșetori sau infractori, eu sunt în continuare indiferent fata de situația lor, pana una alta eu o duc mai greu aici decât ei.

Continuând cu asemănările putem menționa și nelipsitul brad împodobit întâlnit în fiecare casa. Spre deosebire de brazii noștrii, în Franța brazii sunt foarte deși și frumoși. Prețul unuia se învârte în jur de 50 €. Tot în fiecare casa veți găsi „la creche”, ceva ce nu o avem noi dar cu siguranță ați văzut-o în filmele americane. „La Creche” este o reproducere în diferite mărimi a nașterii Domnului, compusa din grajdul în care s-a născut Iisus în care înainte de 24 vor fi așezați Iosif și Maria alături de diferite animale și acareturi întâlnite în ferme. În noaptea lui 24 este așezat și pruncul Iisus, iar în 6 ianuarie apar și cei 3 magi. Același scenariu dar în mărimi mai mari îl puteți găsi și în majoritatea bisericilor din Franța.

Principala diferența zace în gastronomie. Porcul romanesc este înlocuit aici de fructele de mare. Diferite tipuri de scoici, langustele, crabii și creveții compun felul principal de crăciun. Din toate acestea cele mai importante sunt scoicile numite „Huitres” sau pe romaneste stridii. Francezii spun ca încă nu au cunoscut roman căruia sa-i placa aceste scoici. Eu sunt de partea romanilor, dar fac eforturi ca pana plec din Franța sa reușesc sa le îndrăgesc. Prima data am mâncat în noiembrie doua bucăți iar acum de crăciun am îmbucat patru. Voi mai încerca și în ianuarie sa vedem dacă fenomenul de adaptare este valabil și în cazul acesta. Tot o specialitate de crăciun este și ficatul gras de rata. Ficatul gras este diferit de ficatul normal prin faptul ca aparține unei rate îndopate cu mâncare (chimicale în zilele noastre). Ca și desert au diferite prăjiturică și torturi ale căror nume nu l-am reținut pentru ca pana am ajuns la desert am fost bombardat cu o mulțime de informații. Evident, vinul este nelipsit de pe masa lor. Povestea vinurilor am sa o dezvolt mai pe larg într-o scriere, dar numai după ce ma lămuresc și eu.

În ceea ce privește atmosfera din familiile franceze, nu am găsit mari diferențe fata de România. Aceeași veselie, aceleași discuții, aceleași povesti de sfârșit de an.

Iată, acesta este crăciunul francez. Pentru mine a fost o experiență extraordinara. Pe lângă faptul ca am descoperit tradițiile unei nații importante, am acumulat foarte multe informații din istoria frântei, am descoperit noi personaje noi teritorii și bineînțeles noi cuvinte din limba franceza (limba în al cărui labirint ma aflu în continuare).

Încep cu spaniolii care sunt peste tot și a căror limba o auzi peste tot. Cred ca ăștia țin asa mult la limba lor încât nu vor sa riște sa o uite învățând o alta limba. Altfel sunt foarte de treaba și foarte veseli tot timpul.

Germanii – ii urăsc. Niște orgolioși, stăpâni ai pământului al căror zâmbet îl poți vedea de doua, trei ori pe an, de altfel nu prea cunosc oameni care sa-i iubească.

Polonezele – nu-s urate, nu-s nici proaste, dar sunt niște ușuratice și niște bețive cum rar mai vezi. Nu ca m-ar deranja. Am chefuit bine alături de ele.

Cehoaicele – am cunoscut doar trei, m-am înțeles bine cu ele, dar nu mi se par reprezentative pentru țara lor, asa ca nu pot sa-mi dau cu părerea

Italienii – sper ca romanii sa ii fure în continuare ca merita, glumesc; dar e singurul lucru care îl știu despre romani

Englezii – nu m-am putut apropria de ei, sunt prea grași

Austrieci – de fapt am cunoscut doar o austriaca dar o pomenesc pentru și ea urăște nemții

Mexicanii și sud americanii – sunt cei mai veseli oameni de pe pământ, ii ador

Chinezii – sunt foarte amabili și simpatici, pe langa asta mai si gatesc bine :d

Poate ca am exagerat putin, si mai mult ca sigur parerea mea este subiectiva. Cu toate ca i-am criticat, astia sunt prietenii mei de pe aici, si chiar daca nu imi plac unele lucruri la ei, ma simt bine alaturi de persoana lor, fie ea tampita sau nu.

5 August 2009:…in final, dupa ce prietenii s-au trecut prin toate filtrele posibile, eu m-am infratit cu polonezii, cehii, romanii si intr-un final si cu francezii…astia au fost cei mai buni prieteni ai mei

Ma aflu la doar 50 Km de țărmul Oceanului Atlantic, astfel am avut ocazia sa fac câteva vizite în ciuda prețurilor exorbitante la transport. Încep cu stațiunea LA BAULE, despre care se spune ca este cea mai lunga plaja din Europa, și cred ca au dreptate. Stațiunea este fenomenala, hotelurile de neimaginat, mașinile din parcări au valori exorbitante….dar la oamenii de rând nu prea le plac aceasta stațiune, ceva de genul Mamaia la noi, loc unde-și plimba fundul toți bogătanii din Franța. Dar ce importanta are cine sta lang amine pe plaja când plaja e atât de mare încât poți juca fotbal fără probleme în plin sezon (zic eu, om vedea la vara dacă am avut dreptate). Continui cu PORNIC, o localitate în stil francez cu clădiri și străzi mici și frumoase, un port mare și multe plaje mici și pitorești. Este destinația tuturor studenților străini pentru ca e singura stațiune unde poți merge cu doar 2 € cu autobuzul (la restul poți ajunge doar cu mașina sau trenul și costa de la 10 € în sus). PREFAIlLES o localitate mic în apropriere de Pornic, nimic special ca și localitate, am ajuns acolo făcând un traseu de alungul coastei. Ca și la Pornic, și aici multe plaje mici și pitorești.

CLISSON, o localitate mica cu „parfum italian”. De vizitat zidurile unui fost castel care păzea frontierele Britaniei. Am ajuns aici printr-o excursie care ne-a mai dus sa vizitam și Muzeul Vinului Nantez iar apoi o fabrica de îmbuteliere a vinului. Cred ca a fost cea mai reușită excursie din acest an. Am reușit sa-i fac pe străini sa cante „Asa beau oamenii buni” și sa cunoască mai bine România. VANNES, un oraș din alt departament, din păcate l-am vizitat pe o vreme urata și nu pot sa spun ca am rămas cu mare lucru. LAC de GRAND LIEU, un lac în apropiere de Nantes, protejat de lege. Un loc foarte pitoresc cu o fauna și o flora foarte bogata. Lacul își schimba volumul în funcție de anotimp. Nu sunt un cunoscător prea bun al rezervațiilor naturale dar pasarea asta m-a impresionat:

MUZEE NANTES, cel mai nou și mai interesant muzeu este cel al istoriei natesului, cu foarte multe ilustrații și gageturi distractive. La muzeul de istorie naturala o colecție impresionanta de scoici și de animale, punctul de atracție este scheletul de balena aflat în mijlocul muzeului. Muzeul Thomas Dobre este de fapt un castel departamental în care au adunat o mulțime de obiecte aparținând diferitelor perioade ale Fantei. Ar mai fi muzeul Jouls Verne, Beaux Arts, Planetarium, Imprimeriei și Mașinilor mecanice. Pe acestea încă nu le-am vizitat, am vreme. Sables d’Olonne, o alta stațiune fantastica, cu o plaja lunga și cu un nisip foarte fin. Aici am fost defapt pentru a urmării startul la competiția VENDEE GLOBE, care consta în înconjorul lumii în barca cu vele singur și fără asistenta. La competiție sau înscris 30 de curajoși, sosirea va fi în același loc prin luna februarie, sper sa fiu acolo.

MONT ST MICHAEL, probabil cel mai vânat spațiu turistic al Franței după PARIS. Dupa cum vedeți în poza este vorba de o cetate cu o mânăstire în vârf, o minune a arhitecturii. Ceea ce e fenomenal este ca arata ca un munte în mijlocul marii. SAINT MALO, un oraș foarte frumos situat pe țărmul nord-vestic al Franței. Aici am văzut pentru prima data o piscina pe malul marii. DISNEYLAND PARIS, renumitul parc de distracții la care tânjește toata lumea sa ajungă. Ce sa zic, fiind un copil în haine de adult, mi-a plăcut mult. Dar totuși, e adevărat ca parcul este pentru cei mici, cu adevărat mici. Castelul groazei a fost de fapt mai mult impresionant (efecte) decât înspăimântător, din toate atracțiile doar doua ce poți zice ca-ți dădeau adrenalina, în rest foarte multe efecte și peonaje. O parada de crăciun cu personaje Disney ca în filmele americane și multa multa lume. Sunt atracții unde se stătea și o ora jumate la coada. Despre buna dispoziție, cred ca important e cu cine mergi la Disneyland. Eu am fost cu 5 romani, tot ERASMUSI, prin intermediul unei excursii de vreo 200 de persoane. Nu pot zice ca m-am simțit rău, dar parca dacă eram cu Dany și Pedro altfel era. Sunt sigur ca cu Dany ne-am fi dat jos din caruselul Piratilor din Caraibe și am fi împins barca sau ne-am fi băgat în comoara sa culegem aurul. De era Pedro lângă mine sunt sigur ca doboram ceva pe acolo. Sau dacă eram cu MAXIM de la Cluj cred ca râdeam pana făceam pătrățele la abdomen. Deci, parcul e extraordinar, dar distracția e în funcție de persoanele cu care îl vizitezi. Bine, e adevărat ca am avut și ghinion cu vremea.

Sa nu uit de SAINT NAZAIRE, un oraș la capătul estuarului Loirei, un oraș care supraviețuiește pe urma șantierului naval. Aici am văzut prima data un vas de croaziera. Pentru ce-i care nu au văzut încă unul, sa știți ca nu exista în Sighet bloc asa lung și asa înalt ca vasul acesta.

Situat în vestul Franței, în regiunea PAYS de LOIRES, în departamentul LOIRE ATLANTIQUE. Un oraș nou, construit la confluenta a doua râuri (un fluviu și un râu). În trecut activitate portuara importanta, marcata de schimbul triangular (francezii duceau pulbere și arme în Africa, în schimb luau sclavi pe care ii vindeau în America și se întorceau cu banii în Franța). Cea mai răspândită imagine a orașului este cea a castelului ducilor de Bretania și cea a turnului LU ( fosta fabrica de biscuiți LU, lumea zice ca e o marca foarte cunoscuta în Europa, eu am auzit aici de ea, nu ma dau în vânt după biscuiți)

Ca și infrastructura pot sa zic ca arata incredibil. Un transport în comun cum rar găsești în lume, un centru foarte bine aerisit, parcări dese și situate în puncte strategice, piste de bicicliști pe toate străzile, stații de închiriere biciclete în toate punctele strategice, informare excelenta prin info ecrane situate în stațiile principale de tramvai, etc. Nu poți sa găsești puncte rele la domeniul infrastructura.

Nu mai știu ce sa va zic, dacă vreți și alte informații despre oraș, întrebați.